Panait Istrati – omul revoltat și artistul vagabond

Pe 16 aprilie se împlinesc 90 de ani de la moartea scriitorului Panait Istrati, iar Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila marchează acest eveniment prin organizarea unei expoziții documentare intitulată „Panait Istrati – omul revoltat și artistul vagabond”. Expoziția se poate vizita la Secția de Împrumut carte pentru adulți în perioada 16 – 22 aprilie 2025 și este realizată de Doina Lalu, bibliotecar.

Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză şi română, a fost tradusă în peste 30 de limbi. Panait Istrati a fost supranumit scriitorul vagabond, scriitorul zugrav, scriitorul fără şcoală sau „haimanaua autodidact”. A avut doar patru clase şi „paisprezece meserii lipsite de intelectualitate”, aşa cum îl descrie Eugen Lovinescu. Primele încercări literare datează din 1907, cu preponderenţă făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul „Hotel Regina” în revista „România muncitoare”. Între 1910-1912 îşi publică, în aceeaşi revistă, primele povestiri: „Mântuitorul”, „Calul lui Bălan”, „Familia noastră”, „1 Mai”. Colaborează şi la alte ziare: „Viaţa socială”, „Dimineaţa”, „Adevărul” etc. Povestirea „Chira Chiralina” a fost publicată în 1923, cu o prefaţă semnată chiar de Romain Rolland. A publicat romanele: „Ciulinii Bărăganului”, „Les récits d’Adrien Zograffi” (Povestile lui Adrian Zograffi). În 1927 a vizitat Moscova şi Kiev (şi a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria sa acolo). În Rusia îl intâlneşte pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menţiona mai târziu în romanul său „Zorba Grecul”). În 1930 se reîntoarce definitiv în ţară. Aici publică în 1933 eseul „L’homme qui n’adhère à rien”, în care se conturează atitudinea sa în privinţa independenţei. Chintesenţa acestui eseu îi atrage vehemente contestări. A fost tratat de T.B.C. în Franța la Nisa şi apoi a revenit la Bucureşti. Izolat, singur şi bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret.