𝕃𝕚𝕧𝕚𝕦 ℝ𝕖𝕓𝕣𝕖𝕒𝕟𝕦 – 𝟠𝟘 𝕕𝕖 𝕒𝕟𝕚 𝕕𝕖 𝕝𝕒 𝕞𝕠𝕒𝕣𝕥𝕖𝕒 𝕤𝕔𝕣𝕚𝕚𝕥𝕠𝕣𝕦𝕝𝕦𝕚

Liviu Rebreanu a debutat în noiembrie 1908 la revista sibiană “Luceafărul” cu nuvela “Codrea”, republicată în anul 1914 cu titlul “Dezertorul”. Este, am putea spune, primul exercițiu al creației viitoare, iar un an mai târziu publică nuvela “Ofilire” în aceeași revistă. Între cele două creații literare, Liviu Rebreanu traducea meditația lui Oscar Wilde “De profundis”, comedia lui Maurice Donnay “Educația prințului”, dar și poemul lui Maxim Gorki “Cântecul Șoimului”, toate apărute în revista “Țara Noastră” din Sibiu.

Debutul în publicistica bucureșteană are loc la 25 octombrie 1909 în revista “Convorbiri critice” cu nuvela “Volbura dragostei”, nuvelă ce este republicată de mai multe ori în diverse reviste. Ajuns la București, are relații de prietenie cu George Coșbuc, Emil Gârleanu, Mihail Dragomirescu, Pompiliu Eliade.

În primăvara anului 1910, Liviu Rebreanu este arestat din motive militare și timp de șase luni se află în detenție la Gyula. În închisoare îl recitește pe Maxim Gorki și începe să traducă nuvela “Douăzeci și șase”, iar nuvelele lui “Culcușul” și “Golanii” publicate în “Convorbiri critice” sunt efectul acestor împrejurări și lecturi. După eliberarea din închisoare, Rebreanu merge la Năsăud în familie. Aici află de la sora mai mare, Livia, de o crimă recent întâmplată la Prislop. Acest fapt devine idee principală în făurirea romanului “Ion” spunând în Mărturisiri că „Artistul nu copiază realitatea niciodată. Realitatea pentru mine a fost numai un pretext pentru a-mi putea crea o lume nouă, cu legile ei, cu întâmplările ei…”

Timp de șase ani, scriitorul are încercări eșuate în redactarea unui roman, dedicându-se cu precădere familiei (se căsătorește cu actrița Ștefana Rădulescu și are o fetiță), lucrând ca secretar literar al lui Emil Gârleanu.

Întors din refugiu după pacea de la București, editorul H. Steinberg îi încredințează lui Liviu Rebreanu direcția unei colecții de „scriitori celebri” publicând, prefațând sau traducând valoroși scriitori. Traducerile, chiar dacă sunt lipsite de valoare literară, dau o idee asupra ariei lecturilor lui Rebreanu.

În noiembrie 1920, apărea într-o variantă finală romanul “Ion”, întâia capodoperă a scriitorului și cel dintâi roman românesc epocal care a cucerit repede masele de cititori, dar nu și critica vremii, contestările venind din partea lui Tudor Arghezi și Nicolae Iorga. Cu toate acestea, romanul este distins cu cel mai mare premiu al Academiei Române.

Ca romancier, este adeptul realismului clasic, un realism al esențelor, apelând la materia și tehnica transpunerii, având la bază scriitorii: Tolstoi, Balzac, Zola. “Pădurea spânzuraților” apare în anul 1922, iar doi ani mai târziu este distins de Societatea Scriitorilor Români cu „Marele premiu al romanului”.

“Plicul” a fost prezentat pentru prima oară la Teatrul Național din București, având douăzeci și cinci de reprezentații în șir, ceea ce a făcut ca încurajările să-l determine pe scriitor să scrie o altă comedie satirică, “Apostolii”, jucată în anul 1926.

Timp de zece ani, între 1924 și 1934, este președintele Societății Scriitorilor Români, colaborând cu Tudor Vianu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Mihail Sorbul, Anton Holban și alții.

În anul 1927, apare “Ciuleandra”, roman care a fost scris în mai puțin de un an de zile într-un loc cu o liniște desăvârșită, departe de civilizație și marile metropole vizitate în acel an.

“Răscoala” apare în anul 1932, an în care conduce “România literară” și conlucrează îndeaproape cu Camil Petrescu, George Călinescu, Mihail Sebastian, pentru a realiza o gazetă săptămânală de critică și informație liberă.

“Jar”, “Gorila”, ”Amândoi” sunt romanele ce au apărut până în anul 1943, an în care apare “Amalgam”, ultimul volum antum ce cuprinde studii, articole, conferințe, confesiuni.

La 1 septembrie 1944, Liviu Rebreanu, aflându-se la Valea Mare, bolnav fiind, își ia rămas bun de la viață, rămânând în urmă scrisul care nu a fost nicicând o jucărie agreabilă și nici o jonglerie cu fraze. Totodată „când ai reușit să închizi în cuvinte câteva clipe de viață adevărată, ai realizat o operă mai prețioasă decât toate frazele frumoase din lume”.

Expoziția documentară realizată cu ocazia acestui eveniment va fi deschisă în perioada 30 august – 26 septembrie 2024, în holul instituției, Secția Împrumut pentru Adulți.